Traducerea in limba romana a cartii semnata de Dominique Maingueneau, se inscrie in seria evenimentelor stiintifice care marcheaza intrarea de drept a Romaniei in Europa. Este, in acelasi timp, un drept si o datorie a specialistilor in limba franceza sa faca accesibila aceasta contributie (prima editie, 1998) tuturor celor care sint implicati in mecanismele de comunicare, adica quasi-totalitatea celor care lucreaza in mass-media, in marketing, in relatii publice si, in primul rind, in publicitate, sub toate formele sale. Li se adauga, si nu in ultimul rind, studentii de la facultatile de litere, masteranzii in stiintele comunicarii, in fine, specialistii in aceste domenii, care isi pot confirma sau modela demersul didactic. Asa cum precizeaza autorul insusi in Introducere, „Sa traiesti in lumea actuala inseamna sa te confrunti cu o multitudine de texte, pe cit de efemere, pe atit de invadatoare: mesaje publicitare, carti de telefon, ziare, afise, ghiduri turistice, e-mailuri publicitare... Enunturi peste care aruncam o privire, le rasfoim, le consultam, dar rareori le citim in adevaratul sens al cuvintului“.
Elementul esential este reprezentat de spatiul instabil al schimburilor intre diferite discipline, fiecare dintre ele abordind discursul dintr-un punct de vedere propriu – analiza conversatiei, teoriile argumentarii, comunicarea sociolingvistica, etnolingvistica, analiza textelor , disputindu-si, adesea conflictual, un domeniu de investigare ce comporta o deschidere catre discipline conexe (sociologie, psihologie, istorie etc.); de altfel, Dominique Maingueneau semneaza el insusi un numar considerabil de volume din domenii variate, al caror numitor comun este limbajul. Volumul contine capitol referitoare la enunt si context , polifonie, discurs direct , ambreierea enuntiativa si legile discursului . Dominique Maingueneau selecteaza si sistematizeaza cele mai importante contributii (reperele fundamentale) din domeniile analizei discursului . Pentru ca am mentionat cuvintul spatiu, sa nu trecem sub tacere o contributie esentiala a autorului; este vorba despre Génèses du discours, colectia Philosophie et langage, Pierre Mardaga, Bruxelles, 1984. Precedat de Initiation aux méthodes d’analyse du discours, 1976, Linguistique française, Initiation à la problematique structurale, 1977-1978, Les livres d’école de la République, 1870-1914, Discours et idéologie, 1979, Approche de l’énonciation en linguistique française, 1981, Sémantique de la polémique, 1983, volumul ambitioneaza si ofera mai mult si, mai ales, altceva, decit o initiere sau o trecere in revista. Dialogind cu multi dintre fondatorii analizei contemporane a discursului – Foucault, Serres, Genette, Barthes, Greimas – si sprijinindu-se, pentru controlul permanent al teoriei, pe un corpus substantial a textelor de comunicare din secolul al XVII-lea, Dominique Maingueneau isi propune sa observe in ce fel un discurs sau un ansamblu de formatii discursive – de exemplu, ideologia – ia nastere si se structureaza ca o totalitate coerenta intr-un spatiu de gindire omogen care se mentine dincolo de variantele individuale inevitabile. Daca structuralismul cautase in discurs principiul genetic al omogenitatii, iar istorismul identificase raporturile ce dicteaza continutul si manifestarea discursului in evolutia sociala si istorica, demersul din Génèses du discours ofera o conceptie integratoare – deasupra opozitiei istoric – structural. Ideea fundamentala este ca orice discurs isi capata identitatea prin prezenta implicita si (sau) polemica a CELUILALT si ca intertextualitatea este simultan raspunzatoare si de schimbarile in timp, si de identitatea unei familii discursive, opuse CELUILALT, de coerenta ei structurala interna.
In legatura cu notiunea de competenta discursiva, se precizeaza ca individul, in calitate de subiect vorbitor sau de receptor, poate sa identifice un enunt prin structura, sa recunoasca tipul de discurs caruia ii apartine si categoria de gindire care il defineste; aceasta, intrucit el insusi este un CE (ALTUL) fata de o formatie discursiva data – fenomen ce tine de social si de cultural.